NOUTATI

MINISTERUL SANATATII A APROBAT:

 

 - modificarea, completarea tematicilor si bibliografiilor pentru examenul de grad profesional specialist si principal pentru biologi, biochimisti si chimisti;

 

 - introducerea de noi specialitati:

      - embriologie;

      - management al Calitatii in laboratoarele medicale.

 


 

TITLUL DE MEDICAL IN UE

REZUMAT STUDIU PRIVIND TITLURILE ŞI CALIFICĂRILE SPECIALIŞTILOR DIN LABORATOARELE MEDICALE DIN STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE


 

CALIFICĂRI  PROFESIONALE  ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ:

 

Directiva 36/CE/2005 a PARLAMETULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale stabileşte condiţiile de acces la aceeaşi profesie şi de exercitare a aceleiaşi profesii într-un stat membru al Uniunii Europene.

OBBCSSR este în România autoritate competentă  de reglementare a exercitării profesiilor de biolog, chimist şi biochimist în sistemul sanitar conform legii 200/2004 .

citeste aici continuarea...

 

Art.13 Condiţiile de recunoaştere, Directiva 36/CE/2005

 

Art.14 Măsuri de compensare, Directiva 36/CE/2005

 

Până în prezent biologii, biochimiştii şi chimiştii  din România au solicitat să lucreze în sistemul sanitar din Italia, Anglia şi Franţa. Ceea ce trebuie să  cunoască biologii, biochimiştii si chimiştii  care doresc să  lucreze în aceste ţări sunt  următoarele:

» Condiţii de exercitare a profesiilor de biolog, biochimist şi chimist în Italia

» Condiţii de exercitare a profesiilor de biolog, biochimist şi chimist în Anglia

» Condiţii de exercitare a profesiilor de biolog, biochimist şi chimist în Franţa



OBBCSSR

Art.14 Masuri de compensare, Directiva 36/CE/2005

DIRECTIVA 2005/36/CE A PARLAMENTULUI EUROPEANȘI A CONSILIULUI din 7 septembrie 2005privind recunoașterea calificărilor profesionale

Articolul 14

Măsuri de compensare

 

(1) Articolul 13 nu aduce atingere dreptului statului membru gazdă de a cere solicitantului să urmeze un stagiu de adaptare de cel mult trei ani sau să se supună unei probe de aptitudini în unul dintre următoarele cazuri:

     (a) în cazul în care durata formării pe care o dovedeşte în temeiul articolului 13 alineatul (1) sau (2) este mai mică cu cel puţin un an decât cea necesară în statul membru gazdă;

     (b) în cazul în care formarea pe care a primit-o acoperă materii semnificativ diferite de cele acoperite de calificarea necesară în statul membru gazdă;

     (c) în cazul în care profesia reglementată în statul membru gazdă cuprinde una sau mai multe activităţi profesionale reglementate care nu există în profesia corespunzătoare în statul membru de origine al solicitantului, în sensul articolului 4 alineatul (2), si în cazul în care această diferenţă este caracterizată de o formare specială care este necesară în statul membru gazdă si care acoperă materii semnificativ diferite de cele acoperite de atestatul de competenţă sau de calificarea pe care o prezintă solicitantul.

 

(2) În cazul în care face uz de posibilitatea prevăzută la alineatul (1), statul membru gazdă trebuie să ofere solicitantului posibilitatea de a alege între stagiul de adaptare si proba de aptitudini.

În cazul în care consideră că, pentru o anumită profesie, trebuie să se deroge de la posibilitatea solicitantului de a alege între stagiul de adaptare si proba de aptitudini în temeiul primului paragraf, un stat membru informează în prealabil celelalte state membre si Comisia cu privire la aceasta, furnizând o justificare adecvată pentru derogare.În cazul în care, după ce a primit toate informaţiile necesare, consideră că derogarea prevăzută la paragraful al doilea nu este adecvată sau că nu este conformă cu dreptul comunitar, Comisia solicită statului membru în cauză, în termen de trei luni, să nu adopte măsura prevăzută. În lipsa unui răspuns din partea Comisiei în termenul menţionat, derogarea poate fi aplicată.

 

(3) Pentru profesiile a căror exercitare necesită o cunoaştere exactă a dreptului naţional şi în privinţa cărora un element esenţial si constant al activităţii este furnizarea de consiliere şi/sau asistenţă privind dreptul naţional, statul membru gazdă, prin derogare de la principiul prevăzut la alineatul (2), conform căruia solicitantul are dreptul de a alege, poate prevedea fie un stagiu de adaptare, fie o probă de aptitudini.

Această dispoziţie se aplică si în cazurile prevăzute la articolul 10 literele (b) si (c) si la articolul 10 litera (d) în ceea ce priveşte medicii si practicienii stomatologi, la articolul 10 litera (f) în cazul în care migrantul doreşte să fie recunoscut într-un alt stat membru în care activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de infirmieri responsabili pentru îngrijiri generale sau de infirmieri specializaţi, titulari ai unei calificări specializate, care urmează o formare ce conduce la deţinerea titlurilor enumerate în anexa V punctul 5.2.2, precum si la articolul 10 litera (g).

În cazurile reglementate de articolul 10 litera (a), statul membru gazdă poate impune un stagiu de adaptare sau o probă de aptitudini în cazul în care migrantul doreşte să exercite, cu titlu independent sau în calitate de director de întreprindere, activităţi profesionale care presupun cunoaşterea şi aplicarea reglementărilor naţionale specifice în vigoare, cu condiţia ca autorităţile competente ale statului membru gazdă să solicite propriilor resortisanţi cunoaşterea şi aplicarea respectivelor reglementări pentru a exercita activităţile în cauză.

 

(4) În scopul punerii în aplicare a alineatului (1) literele (b) si (c), prin „materii semnificativ diferite” se înţelege materiile a căror cunoaştere este esenţială pentru exercitarea profesiei şi pentru care formarea primită de migrant prezintă diferenţe importante, în ceea ce priveşte durata sau conţinutul, în raport cu formarea necesară în statul membru gazdă.(5) Alineatul (1) se aplică prin respectarea principiului proporţionalităţii. În special, în cazul în care statul membru gazdă intenţionează să îi ceară solicitantului să îndeplinească un stagiu de adaptare sau să fie supus unei probe de aptitudini, trebuie să verifice în prealabil dacă cunostinţele obţinute de solicitant în decursul experienţei sale profesionale într-un stat membru sau într-o ţară terţă sunt de natură să acopere, total sau parţial, diferenţa semnificativă menţionată la alineatul (4).